Gest

O lumânare s-a aprins în gând,
N-a fost un simplu gest, a fost o dramă,
A fost un adevăr, o stea … căzând
În realitatea mirosind a teamă.

N-a fost ceva banal, un gest de rând,
A fost un înger frânt şi risipit
Căzând, fără să spună un cuvânt,
Din cerul meu absurd şi adormit.

A fost o rugăciune fără glas,
O crudă şi amară resemnare,
Că, fără veste, timp mi-a mai rămas
S-aprind în gând o caldă lumânare.

Acest articol a fost publicat în Poezia vremurilor și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s