Rugăciune

Mai lasă-mi o vreme speranţa că-i vis,
Că nu mă răneşte absurdul şi teama,
Mai cer un acord să am cerul deschis,
Să pot trece vama.

Mai lasă-mi un dangăt de clopot incert
Să anunţe simţirile toate
Că ăsta nu-s eu risipit şi inert:
Că pot şi se poate.

Acest articol a fost publicat în Poezia vremurilor și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Rugăciune

  1. convietuire spune:

    Frumoasă… şi dureroasă rugă.

  2. OnlyMe spune:

    Multumiri, multumiri & respecte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s