Noaptea sperantei,

Te-am întâlnit, fugar, într-o albastă noapte,
Nălucă izvorâtă din îndoieli şi teamă
Mi-ai ascultat, în taină zadarnicele şoapte
Istorisind iar lumii, a neâmplinirii dramă

Mi-ai sărutat cu grijă nădejdile de-o viaţă
Ţi-am acceptat sărutul, ca pe un dar divin
Mi-ai transformat tristeţea, în albă dimineaţă
Şi clipele-n altar la care sa mă-nchin

Ai dat o nouă şansă seninului din mine
Mi-ai risipit pe frunte petale de-adevăr.
În noaptea fară seamăn, destin printre destine
Ai răsărit, luceafăr, în colţul meu de cer.

Acest articol a fost publicat în Poezia vremurilor și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s