Povestea etichetelor fermecate,

Tăt natu ştie ca povestile încep cu “A fost odată ca niciodată … că de nu ar fi nu s-ar fi povestit” – clasică şi aproape demodată, introducerea e musai să fie crenguţa pe care înfloreşte orice pui de istorioară. A fost odată …un timp în care “Made în Romanica” era un fel de floare de colţ în galantarele pline ochi ale precupeţilor de orice fel. Dar ce spun eu?…

Găseai tot ce cu gândul nu gândeai, mai puţin brandurile noastre.

Până într-o zi când nişte neni simpatici şi cu iniţiativă au hotărat să ne ofere şi nouă spectacole de coridă … în traducere liberă au luat taurul de …coarne (sper), au scos din mânecă nişte firmuliţe care aveau nişte laboratoare şi de unde ieşeau frumos îmbrăcate şi aranjate produsele “Romanian style”, adică marfa multă, ieftină.
Pe produse, un nene şi mai şmecher lipea frumos un petec de hârtie colorată şi asortată pentru ca nouă cumpărătorilor curioşi să ni se lipească de suflet, de buzunar şi de nevoile cotidiene.

Nu vă aşteptaţi să vă dau definiţia etichetei, n-am s-o fac dintr-un simplu motiv (nu suntem la o lecţie de lEmba şi literatura română).
Toată lumea însă, (cu puţine excepţii) după ce buchisim petecul de hârtie!, ne minţim (cu atâta tupeu) că am cetit acolo adevărul gol goluţ, încât facem primul pas spre un comerţ îndoielnic şi deloc benefic pentru noi.
E şi mai trist atunci când pe produse generic şi impropriu numite “Suplimenţi alimentari” sunt creionate vag caracteristici ce portă în ele o mare irealitate.

Nimic mai adevărat că “drumul spre iad e pavat cu bune intenţii” într-o lume care se vrea eminamente “BIO” – ne trezim că trăim la propriu povestea etichetei fermecate, renunţăm să mai punem întrebări, renunţăm să mai facem selectii, să separăm energic faina de tarâţe. Apelativul biblic: “Crede şi nu cerceta” nu pare deloc potrivit într-o astfel de situaţie. Fiţi aşadar cu băgare de seamă când un produs este descris ca elixirul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte” ne poate apropia de ele mai devreme decât ne-am gândit vreodată.

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Povestea etichetelor fermecate,

  1. verdedeparis spune:

    Da, la noi totul e permis si posibil fiindca nu delimitam clar ce trebuie scris pe ettichetele respective. Ne meritam soarta🙂

  2. OnlyMe spune:

    Permitem să fim „traduşi” şi „etichetaţi”…credem în minuni, „terapii după ureche”…şi ne mirăm de ce suntem o ţărişoară de traduceri si traducatori😀.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s