La dovleacul norocos

Românii sunt prin definiţie nişte „campioni”… să stăm strâmb şi să judecăm drept inclusiv la… preluat idei de la alţii, iar când obiectul muncii sau al ideii are aromă americană… au o viteza la frământat aluat, copt la temperatura maximă , şi umplut cu „maglavais” de originalitate… de nici nu mai ştie biata idee ce formă a avut atunci când s-a născut.
Şi ca să fie plăcinta completă… îi pune românul nostru şi un moţ de frişcă bătută bine cu strigături şi chiote ca la nuntă. Exemplu?… păi nici nu era greu… pălăria-ntr-un picior se traduce prin sărbătoarea dovlecilor şi a vrăjitoarelor… HALLOWEEN’UL… „nostru” cel de toate lunile octombrie de câţiva ani bunicei încoace.
Am reuşit s-o copiem şi p-asta, şi de parcă n-ar fi fost suficient mai aşteptăm şi brevet de invenţie, căci, nu-i aşa, am tradus-o şi ne-am însuşit-o ca pe cloşca cu puii de aur.

Lăudabilă mini petrecerea pentru ştrumfi de sâmbătă 29 octombrie (Atrium mall) ….Cum am ajuns acolo?….păi (tot) un ştrumf a văzut pe un pliant ceva colorat…şi curios bineânţeles m-a întrebat; ce-s ăia?..nişte dovleci…, evident a urmat o altă întrebare; ce-s ăia dovleci?…şi ce poveste mai frumoasă puteam să-i spun decât una live… . Aşa că ne-am deplasat rectiliniu şi uniform la Atrium mall…..unde pe scurt tabloul arăta aşa: juniori mai mici şi mai mari costumaţi …sau acolo pur şi simplu, muzica, doi vrăjitoraşi, mulţi dovleci, multe baloane, măşti, acuarele ….şi feţe fericite că aveau unde să-şi descarce energia.

Bineînţeles că a urmat şi o întrebare de final tot de la ştrumful cu pricina: când mai mergem la dovleci?. Păi despre asta-i vorba….luăm un dovleac, îl personalizăm, îl asezonăm cu o lumânărică şi cu puţină bună dispoziţie şi gata…SERBAREA DOVLECILOR….eu aşa aş numi-o …şi cam atât ..că de măşti cu siguranţă nu ducem lipsă.

Cu toate că sărbătoarea în sine, este încă de pe vremea vechilor celţi, mă întreb ce se făceau prin vremurile acelea când trecea prin faţa lor celebra mâţă neagră (accesoriu senzaţional, discipol al vrăjitoarelor), viteza de centrifugare a limbii oare o fi fost la fel de mare precum cea a românului superstiţios de astăzi?, câte cruci sau alte superstiţii or mai fi apărut de-a lungul rugului…. ăstaaa, timpului?.
Dincolo de ideea de superstiţie, de transformare a oricărui moment într-o copie doar pentru a serba sau nevoia de a vinde un produs, un concept, sper ca celebrul de acum ştrumf (amintit mai sus) să nu îmi urle-n cap despre Thanksgiving day, Valentines day prea devreme.
Când mă gândesc că se mai numeşte şi „Noaptea tuturor spiritelor”, „All Saints Day“ sau „All Hollows Day“… .

După atâta tura-vura despre dovleci şi frişcă mi s-a deschis apetitul pentru o încheiere românească, cu o plăcintă cu dovleac & ceva aperitiv evident înecat în frişcă.

Happy Halloween române!.

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la La dovleacul norocos

  1. crazyman spune:

    cu halovinul asta mi-adusai aminte de o discutie in piata.”ce e aia? Rosie. De ce e galbena? Pt ca e verde!” in curand vom pune frunza romaneasca pe shogunul nipon si kungfu chinez.

  2. OnlyMe spune:

    😀 (vorba reclamei) „Dar vai, o comoară”, totul devine oportunitate de afacere, ori …hai să petrecem că şi aşa suntem suficient de accidentaţi din toate parţile, tradiţionalism românesc?, eh, mai te uiţi… .

  3. verdedeparis spune:

    Imi place foarte mult atitudinea articolului tau..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s