Sighisoara… my love :)

Cum trăim într-o epocă (cică) a vitezei, „cuvinte” gen concediu, bani devin dureri🙂, stigmate ale bunului şi bătrânului meu prtofel, am ajuns la tăiat de pe listă destinaţiile unui concediu …scurt dar remarcabil. Nu putea fi vorba de buget extins iar dorinţa de a uita o perioadă de scârbici îmi sufla în ceafă, primul care a căzut de pe listă a fost „externul” iar dintre conexiunile sufleteşti cu „internul” a rămas dorinţa de a gusta din aroma veche a valorilor româneşti.

Culmea dar cu toată reticenţa mea am descoperit că mai avem destule de arătat. Sunt locuri pe pământ unde cerul e întotdeauna mai albastru, unde pământul are mereu mirosul reavăn şi cald al ploii de vară, unde pietrele au grai şi graiul lor e-o nemuritoare lecţie de istorie, unde poţi intra cu capul plecat şi cu mâinile împreunate ca-ntr-o rugăciune căci locurile acelea sunt ireal de sacre. Şi nu poţi să nu te bucuri atunci când aceasta sacralitate poartă nume românesc.

Timpul se opreşte în loc în aceste colţuri de rai, face o plecăciune şi iscăleste simplu în cartea vremurilor: “Aici sălăşluiesc şi vor sălăşlui pe vecie sublimul şi nemurirea!”.
Poate că nici n-ar fi nevoie să spun vreun cuvânt, ar fi suficient să tac şi să aplaud, să nu contenesc a mă minuna de reprezentaţia la scenă deschisă care mi-e oferită mie şi tuturor acelora care deschid porţile minunatei cetăţi de la Sighişoara. Medievalul…ridicat la rang de artă îţi inundă simţurile, aşterni cu grijă fiecare pas pentru ca nu cumva, fără să vrei, să striveşti vreo amprentă neglijent adormită într-un colţ de iarbă.
Devii brusc un prizonier al trecutului, înlănţuit în secunda de nemurire pe care ţi-o dăruieşte cu generozitate istoria.
Trăind vremurile noastre clar vrei să ajungi şi pe la casa lui Vladuţ, sau altfel spun casa unde (zicese) a locuit Vlad Dracul în perioada 1431-1435… să mai bagi câte un „Unde eşti tu, Ţepeş Doamne… ?” pe sistem🙂.

Din păcate, sau din fericire nu am reuşit să prind oraşul în straie de festival, lucru de altfel bun,🙂 m-a ferit de gălăgie, de tarabele cu kitschuri, de terasele cu muzica comercială….
Te poţi caza la o mănăstire din împrejurimi (circa 4 km distanţa de oraş), la oamenii din zonă, …mno mirific🙂.

P.S. Ca şi chestiuni ce (incă) mă râcâie (că nu găseam la repezeală un termen mai ..ciudat) …
1. Neamţul tot neamţ şi tot respectul .., ştiind oleacă limba lu’ Goethe îi auzeam discutând ….”Uite pe o parte a turnului ceasul indică o oră , iar pe cealaltă parte indică altă oră…NU e reglat corespunzător”… cred că orice comentariu ar fi de prisos… .
2. „Mă!, …aveau străinii nişte DSLR-uri de te durea sufletul când scoteau obiectivele alea :))”

Respecte, vă salut şi vă invit să redescoperim Românica!.

Acest articol a fost publicat în Remember și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s