Sunt…,

Sunt jertfă şi altar şi rugăminte
Şi candelă aprinsă pân la cer
Sunt truditorul trist şi efemer
La poarta catedralei de cuvinte

Sunt primavară şi noroi şi rouă
Spectacol cenzurat şi indecent
În temniţa amarului prezent
Sunt toamnă totuşi, peste mine plouă

Sunt rai şi iad, încet ridic privirea
Mi-eşti aripă şi zbor şi infinit
Eşti sevă şi izvor de fruct oprit
Sunt azi contemporan cu nemurirea.

Acest articol a fost publicat în Poezia vremurilor și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s