Zapada dintai,

Dimineaţa devreme, mai devreme ca de obicei, puştiul se trezi parcă dintr-un somn adânc, se freacă la ochişorii deschişi numai pe jumătate, aşa că la pisoii ăia de …… lapte, îşi puse şosetele călduroase să se dea jos din patul moale şi cald. Avea obiceiul să tragă perdeaua grea de brocart şi să stea cu năsucul lipit de geam un timp.

Era luna lui Gerar şi joaca pe maidanul din faţa casei devenise o aventură. Ridică precum făcea în fiecare dimineaţă colţul cu franjuri şi închise ochii brusc. Îi trecea prin minte că încă visa.
Lumina puternică de afară îl orbise …dar numai pentru scurtă vreme căci pleoapele i s-au deschis rapid înapoi. Ploaie mai văzuse, dar ploaie albă niciodată. Năsucul i s-a lipit de geam şi încerca să desluşească minunea care pica din cer. O cădere lină de fulgi de un alb imaculat, imenşi şi pufoşi, care se pierdeau jos într-un covor moale şi strălucitor. Era uimit peste masură, şi de uimire uită să-şi dezlipească năsucul de geamul îngeţat până când un strănut îi gâdila nările micuţe şi se trezi parcă din feeria ce o trăia aievea.
O zbughi pe uşa odăii şi nu se opri până în bucătarie unde mama lui pregătea ceva bun pentru prinţisorul cel năzdrăvan „Mami, mami uite…” şi răspunsul veni prompt…”E prima ta ninsoare piciule!”.
Ceea ce văzuse el nu era o poveste, era chiar zăpada adevărată… chiar prima zăpadă pe care nu o să o uite vreodată, era teribil de emoţionat: ochişorii i se deschiseseră de-abinelea, năsucul i se încălzise, picioruşele îi fremeătau, aveau dor de ducă, faţa toată i se luminase (după atâtea poveşti cu şi despre zăpadă…). În sfârşit trăia o poveste de iarna adevărată, una din acele poveşti cu care adormea seara târziu cu glasul mamei sale în gând.

Au trecut anii, fulgii i s-au pus şi pe tâmple. Minunea primei ninsori îi luminează şi acum ochii… „Tati, tati,… uite” – puştiul de acum, al lui se trezise şi el, dar nu s-a lipit cu năsucul de geam. Şi petru el era prima ninsoare, dar ştia că trebuie imortalizat momentul, doar se născuse în epoca digitala. Aşa că se duse glonţ la camera foto şi i-o arată copilului mărişor de acum (tatălui său). Pentru puştiul cel de acum va fi peste ani şi ani un album digital de răsfoit scos cu un clic din fisierul x denumit „Zăpada dintâi”.
Emoţia însă, trăită la câţiva zeci de ani rămane aceeaşi, iar amintirea şi dânsul fulgilor jucăuşi trăieşte mereu şi ne înseninează copilăria. Prividu-l acum mai am un singur …dor, să uit cumva de coduri, de autostrăzi blocate, de probleme, să retăiesc măcar puţin din copilărie.

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Zapada dintai,

  1. Sonia G spune:

    Cata dreptate ai in articolul asta. Am scris si eu ceva asemanator, dar am facut un fel de lista cu asemanari si deosebiri dintre generatia mea si generatia de acum. Oricum, foarte frumos scris articolul, thumbs up!😀

  2. Vk spune:

    O relatare extraordinara! Felicitari!

  3. OnlyMe spune:

    @ Sonia G, @ Vk Vă mulţumesc hard, la aşa cuvinte frumoase mă bate gândul să mă apuc mai serios de scribăluit pe aici, că la cât de rar se întamplă ….. .

  4. Elena Cracut spune:

    Superb! La mai multe!🙂

  5. OnlyMe spune:

    Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, mă-nclin cu respect!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s