Lenea de dimineata sora lu’ plictiseala de seara

– Fuck, iar sună alarma?, “Here we go again” îţi zici în sinea ta într-o romgleză rutinată …parcă suntem prin jocuri, o tot luăm mereu de la capăt.

Dominat de o lene deloc surprinzătoare opreşti alarma, te-ndrepţi spre baie, te “alea alea” p-acolo, mai “ucizi” o dată alarma (se pare că n-ai nimerit tasta din prima);
Ai mâncat, ai lucrat, …scos nasu’ dintre cifre, băgat nasu’ unde nu-ţi fierbe oala, cerut ajutor, dat peste oameni indiferenţi şi sictiriţi, făcut cruce, revenit la laptopul cel de toate zilele, rugat de el să-şi revină (ca să-ti pot reveni şi tu), el ascultat, sau nu … .
Seara, văzut ştiri cu Marean, fumat o ţigară, răsfoit mai departe în carte, căutat mai departe în gând. Mâine, poimâine, etc. un alt azi multiplicat ce trebuie dus mai departe…
Şi evident derivatele, doar cu toţii ne trăim micile aventuri în felul nostru.

Sensuri unice, scopuri diverse, parcursuri personalizate, blabla’uri multe …acelaşi final.
Veşnic aceleaşi clişee, cu excepţia celor care îşi trăiesc (perfecta) viaţă într-un vis continuu (fară să fumeze ‘tarte ceva). Până la urmă ce faci …te face.

Rutină, evoluţie, zonă de confort, plictiseală maximă, prună prea puţină, ori doar lene?, cert e că (la cum le vad eu la ora asta) toate sunt legate una de alta şi cea mai grea luptă e cu tine însuţi / însăţi când realizezi că trebuie să ieşi din zona călduţă de confort.
Cei mai mulţi oameni par pierduţi, pierduţi în gândurile proprii.

Vine o vreme când vrei nu vrei e cazul să mai schimbi câte ceva pe ici pe colo, să mai înveţi lucruri noi, altfel rişti să dezvolţi în timp foarte mult cinism, să deveii pradă propriilor tipare comportamentale.
Facem schimbările astea pentru noi?, pentru cineva anume?, poate doar pentru o stare de spirit şi ar trebui să ne ajungă.

Hai că până la urmă după atâta vrăjeală mă trezii înscris la un curs de limbă străină unde vad pe listă: doi polonezi, un englez, o braziliancă, un spaniol, o chinezoaică, doi ucrainieni, o tailandeză, una de prin lituania şi unul din zimbabwe. (eu şi entuziasmul meu idiot) (zici că începe un banc, Babilonia – dar nu am vrut decât să-mi reduc rutina la minimul necesar), no’ acum ce o fi o fi măcar îmi satisfac o curiozitate. Ce zici?, o fi posibil să înveţi o limbă străină în 6 luni?. Cine ştie, poate o fi tocmai acel imbold pe care-l căutam.

#noiânceputuri. În cel mai fericit caz lungim lista, mărim cercul sau în cel mai nefericit caz îmi dezvolt încăpățânarea de a fi capabil să o iau mereu de la capăt.
Lenea asta pare …un cerc vicios dar ştii cum e: “Nu te îneci pentru că ai căzut în apă ci pentru că rămâi acolo”

Let the cinic games begin.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s