Arhive pe categorii: Poezia vremurilor

Locul de refugiu al viselor….

Sunt…,

Sunt jertfă şi altar şi rugăminte Şi candelă aprinsă pân la cer Sunt truditorul trist şi efemer La poarta catedralei de cuvinte Sunt primavară şi noroi şi rouă Spectacol cenzurat şi indecent În temniţa amarului prezent Sunt toamnă totuşi, peste … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat | Lasă un comentariu

Cantec de lebada,

Un zbor s-a frânt, cu aripile moi O lebădă îşi plânge mut destinul, Cerul din noi îşi pierde-ncet seninul, Şi încep să cadă iar bătrâne ploi Ne plâng din nou în suflet grele toamne Ne-am săturat de acest tablou în … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Cuvinte,

Cuvinte, aceleaşi cuvinte Mă dor, mă gonesc, mă-nfioară Cuvinte rostite-ntr-o doară Zadarnic, în clipa ce minte. Cuvinte, eternul răspuns La vechi frământări ale firii. Firav talisman al iubirii Când ceru-i de noapte pătruns Cuvinte, prea multe şi grele În ruga … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat | Lasă un comentariu

Lume, lume,

O lume nebună mă-nconjoară deodată, Din toate părţile îşi cere birul Încet, încet se umple iar potirul Cu muguri de tăcere vinovată Şi fără rost mai trece iar o zi, Îndepartându-mă de clipe mute, Apropiindu-mă de ore slute Şi de … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , | Lasă un comentariu

Epilog

Răniţi de adevăruri nerostite Ne-am rătăcit o clipă, şi-am rămas Cu stele reci şi gânduri risipite Fără de cer, la ultimul popas. Zâmbeam amar, fără să ştim anume În spumă cărui val vom adormi, Prin care anotimp uitat de lume … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , | Lasă un comentariu

Dacă

Dac-am putea trăi într-un alt timp Am învăţa să preţuim iubirea, Am râde pân’ la lacrimi – fericirea Când dragostea devine anotimp Dac-am avea o oră de tandreţe; Am încerca să fim puţin mai buni Din stele-am face salbă de … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Noaptea sperantei,

Te-am întâlnit, fugar, într-o albastă noapte, Nălucă izvorâtă din îndoieli şi teamă Mi-ai ascultat, în taină zadarnicele şoapte Istorisind iar lumii, a neâmplinirii dramă Mi-ai sărutat cu grijă nădejdile de-o viaţă Ţi-am acceptat sărutul, ca pe un dar divin Mi-ai … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , | Lasă un comentariu

Gânduri

Gânduri otrăvite sorb fără-ncetare din potirul patimilor mele Gânduri obosite de secunde amare îmi inundă ritmic lacrimile grele Gânduri estompate-n anotimpuri pline de decoruri şi zăpezi inerte Zac acum în ruga scrisă către tine şi incep amarnic să te certe … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat | Lasă un comentariu

De veghe la poarta fericirii,

Din când în când, mai bat la poarta ta, Himeră cu pretenţii de real Încet, înlături colţul de perdea Şi mă priveşti prin geamul de cristal O clipă doar, fără să-ntrebi măcar De ce insist atât să îţi vorbesc, De … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , | Lasă un comentariu

Scrisoare Pamantului

Te văd, Pământ, cum suferi în tăcere, Te-aud cum plângi în fiecare seară, Ţi-e sufletul un munte de durere, Şi ţi-e din ce în ce mai dor de vară, Ţi-e trupul sfârtecat de lumi rebele Şi glasul ţi-e din ce … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , , | 4 comentarii