Pozitia ghiocelului,

Dacă e martie, intervine ghiocelul, însă văzut parcă într-un alt mod.
Dacă e pozţtie ar trebui povestit despre Kamasutra. Dezamăgire, nu, n-o să reinventez „Kamasutra” cu toate că, dacă stăm strâmb şi judecăm drept nu facem decât să fim actorii unei pelicule de pornografie socială de proporţii. Poziţii preferate?, fiecare cu poziţia şi durerea sa; Preferate de cine?. păi de ăia cu osu-n gură şi cu capul spart de la sportul ăla cu deschisul uşilor. V-aţi întrebat vreodată de ce stă bietul ghiocel în poziţia aia?. Păi mă-ndoiesc, că nu se gasesc lucruri mai importante de făcut decat să faci o analiza tâmpă la o plantă.

Şi totuşi …răspunsul vine repede şi singur, …”pentru că îi e frică”…
Păi nu e el „vestitorul primaverii”?, nu cere el „schimbarea la faţă”, „lumina”, căldura” mai multă, mai ieftină, adică de la mama natură?. Izbitoare asemănare cu mulţi dintre noi. Asemănare, cu cei care pleacă, căpăţâna şi merg înainte.

Măi care şi-a scos capul din zăpadă? ia vedeţi că dă acuma o brumă de-o să vă-ngheţe iar la loc cum aţi fost, voi chiar n-aţi băgat la cap că el ghiocelul nu respectă Kamasutra …poziţiile.
Nu, nu mă ştiu să fiu plin de frustrări :), nu mă cred în celebrul triunghi al bermudelor …”Într-o bună zi o să-mi iau revanşa şi am să înfrunt această barieră pentru a-mi salva semenii”; cunosc replici gen: „N-ai ce să-i faci bre’ asta-i societatea”, „Ăştia-s oamenii”, „Astea-s vremurile”, „Capul plecat sabia nu-l taie”, „Bla’bla”, dar nu înseamnă că trebuie să mă complac în astfel de replici, situaţii… mă amuză (sau era intrgă?) ghioceii care fac orice pentru a păstra aparenţele, sau de ce nu scârbiciul iar pe la colţuri aiaiai…

Voi din care categoire faceţi parte?, cum e mai potrivit?, taci & mergi spre lumină? sau ai (h)atitudine, coloană şi alegi schimbarea?

Până una alta hai sa facem sa fie bine… .

Anunțuri
Publicat în Diverse | Etichetat , , | 1 comentariu

Let’s do Zonga, cu invitatii…,

… sau, mai bine mai târliu decât niciodată.
Sunt convins că deja toată lumea a auzit sau povestit despre #ziuaz, Zonga Party, Zonga sau despre tot ce ţine de noul proiect 100 % românesc pornit de echipa din spatele Trilulilu.
Zonga, evident „site” de muzică, cu care am reuşit să mă acomodez rapid, să mă şi … joc câteva ore, se încarcă repejor, intefaţă plăcută, uşor de navigat, cică mii de ore de muzică, artişti din toată lumea, iar la finalul etapei de animare a bazei de date vom avea de ales din peste 1,5 – 2 milioane de pese, mai mult decât tentant nu? (Sursa: The Practice), sau se poate urmări evoluţia derect aici.

Platformă ce îţi permite să asculţi, prin live streaming, sau altfel spus „serviciu de muzică on şi offline” poţi să asculţi pe calculator, telefonul mobil ce melodie, muzică vrea urechiuşa ta indiferent dacă eşti sau nu conectat la internet. Indiscutabil are şi optiunea de conectare cu celebrul Facebook, prin care se importă preferinţele muzicale şi găseşte piesele artiştilor preferaţi în baza de date existentă.
Deşi sunt şi liste predefinite, prefer să selectez piesele una după alta, prefer să ascult doar ce-mi place.
Clar cu opţiuni utile / practice pentru o astfel de platformă „Ce e nou” (ultimele melodii şi albume adăugate…), „Recomandări”, „Topuri”, „Genuri „, Favorite”, „Playlist-uri”, „Prieteni” – ce vorbesc de la sine despre rolul, utilitatea, scopul lor :).

Trecând peste obsesia românească de a compara Zonga cu alte servici gen Grooveshark (care deja în România apare cu plată), cu Spotify / Pandora, Google Music, Last.fm, ori Rara, nu vreau să mă gândesc acum la ce efort a trebuit depus să aduci la aceeaşi masă a negocierilor atâta amar de case de discuri, artişti & etc., totul fiind cred necesar, într-o societate îndreptată corect spre totul pe bani.
Nu ar fi rău dacă într-un viitor îndepărtat părintii Zonga s-ar gandi şi la implementarea părtii de film, (vezi Voyo.ro) încet încet să apară totul într-o platformă, aş plăti mai cu …să zicem drag preţul echivalent al unui serviciu de telefonie mobilă pentru un servicu audio – video.
Apropos de bănet, dacă se plăteşte 5 (4,99) euro (Zonga Premium) sau 3 (2,99) euro (Zonga Plus) avem acces şi la radio, descărcare de playlist-uri offline, streaming de pe mobil prin aplicaţia dedicată.
Este totuşi de apreciat ideea că înainte de o lansare oficială se testează.

Momentan produsul este în private beta, ceea ce înseamnă că nu-l poţi testa decât prin invitaţie… so dacă cineva doreste, pofteşte să dea un feedback, sau e curios de o astfel de invitaţie, am 3 bucăti invitaţii Dacă vreţi să faceţi şi altfel de cadoaie de kitch-ul asta de 14.02 decât o… inimă (zăpadă fiind, mai nou celebra inima lu’ Stalin‘ vestita ‘lopăţică’ e indicată), nu ezitaţi, cele trei invitaţii vă aşteaptă.
Probabil încă ar mai trebui lucrat la conţinut sau la alte cele că nu dau de Coldplay nicicum sau de ceva recomandări asociate, vă las pe voi să apreciaţi, eu unul salut astfel de apariţii cu bune cu rele; eventual mai discutăm după lansarea oficială.

Cred că cele mai concludente idei le regăsim în prezentarea m’nealor:

Publicat în Diverse | Etichetat , | 3 comentarii

Pinterest, noua fita sau noul val?

Ca orice “consumator” de Social Media, ca orice posesor “ciumec” de smartphone pe Android, din timp în timp, într-un fel sau altul aud, citesc despre enşpemii de aplicaţii şi fel de fel de reţele de socializare.

Aşa cum Foursquare devenea subiectul începutului de an 2010, Quora – 2011 (despre care nu se mai aude mare lucru), iar Klout, YouTube, Google Plus, Linkedin, Reddit, MySpace, Twitter, Facebook sunt deja mult prea discutate, cunoscute, dezbătute şi studiate, acum a venit rândul Pinterest, cea mai discutată platformă online a momentului, să ni se prezinte.
O nouă platformă socială, de fapt un panou virtual, o reţea de social bookmarking cu imagini organizate pe categorile, planşele, “panourile” stabilite de tine, (locuri pe care ai vrea să le vizitezi, design, citate, cărţi, film, muzică, gradinărit, fitness, animale de companie, tehnologie, redecorarea casei, fotografii, & etc., eu cam aşa am dat – din poză-n poză – de multe site-uri de interes culinar nu de alta dar ştiu că Bucătar Maniac căuta aşa ceva), iar CrazyMan sigur ar fi interesat de partea cu “Create an online shop”, sau va face comparţii cu StumbleUpon.
Ca să simplificăm, după cum spune şi numele se dă un ac, o pioneză… / Pin şi un maxim interes de a fixa lucruşoarele, sau partea foto, video ce ţi se pare interesantă de pe internet pe un panou / Board.
Vine cu o interfaţă simplă, placută, e drept că pare mai degrabă o combinaţie între Delicious şi Tumblr, sau între Digg şi Tumblr … .evident cu parte de Folow / Unfollow, Like, Tweet.

Tools: Pin it
Prin simpla utilizare a bookmarklet-ului “Pin It” (care presupune “← Add this link to your Bookmarks Bar”) poţi adăuga (prin drag & drop) link-ul în bara de marcaje.
Putem adăuga commenturi, sau da Follow la planşele, panourile, fotografiile utilizatorilor sau …şi mai simplu dam “Repin” şi le salvăm pe una din planşele noastre.
Când vine vorba de interacţiunea cu alţi utilizatori, puteţi comenta pe acele lor, sau se poate da un “Repin” la unul din propriile noastre planşe. Fiecare PIN va fi însoţit de fotografia de profil a utilizatorului caăruia i-a plăcut sau care a dat Repin.

Lansat în 2010, şi-a creat repejor o bază mare de utilizatori, chiar şi cu metoda de înregistrare bazată doar pe invitaţie prinde teren. Dacă este să ne orientam după un studiu / ianuarie, când Shareaholic ne arată cum Youtube, LinkedIn, chiar Google Plus cam rămân în urmă ca trafic generat ne putem gândi că va prinde la public.

Ca idee uite, dacă tot au şi varianta de a ne organiza tot felul de liste, de la alimente preferate, la dorinţe, n-ar fi rău să renunţăm la haos, să trecem puţin şi la obiective, pe vremuri erau acele panouri din… plută pe care atârnam fel de fel de hârtiuţe, planuri, notiţe, acum avem alte opţiuni, ale vremurilor noastre agitate ia să le folosim.

Că este destinată doar artiştilor, designerilor, restaurantelor, că tot pe Twitter ori Facebook o s-o ardem în continuare, că vor da companiile marea lovitură pe o reţea socială (deşi mă îndoiesc) om trăi şi om vedea ce ne rezervă viitorul, momentan rămâne o altă felie aspectuoasă a internetului de studiat, a cărei utilitate o vom stabili fiecre pentru el.

Pentru curioşii cu chef de studiat, o mică lectură: Everything you need to know about Pinterest.
So dacă doriţi inspiraţie pentru creativitate, sau pur şi simplu vă place organizarea ori vă loveşte curiozitatea, lăsaţi mai jos un comentariu şi trimit invitaţia,

Publicat în Diverse | Etichetat , , | 4 comentarii

Hugh Laurie, un englez reusit

„Dacă poţi simula sinceritatea, poţi simula aproape orice” zice  englezul nostru, cât despre reuşit?, păi?… scrie cărti, cântă, joacă, băi da e chiar culmea, parcă-i român, prea le face el aşa pe toate … de unde până unde?.

Nu, nu este vorba despre vreun episod pasional, emoţional, sau legat de vreo guvernare că doar Emil Boc has signed out.
Dacă Băse şi-a făcut update la guvern eu de ce nu aş face un mic update la ce, sau cine  mă mai impresionează. Nu de alta dar cei ce mi-au marcat adolescenţa sunt foarte bine creionaţi de Crăcă … enumerând doar Charlie Chaplin, Bud Spencer, Terence Hill.

James Hugh Calum Laurie better known as Hugh Laurie, sau cum ar zice românul: „Bă, îl ştii pă Dr. House?, bă ce om, bă!”, evident actorul britanic dublu-premiat cu Globul de Aur pentru rolul din serialul „Dr. House” despre el vorbeam. Un actor (englez) extraordinar, comediant, scriitor & cântareţ bun, un om deosebit şi talentat, bărbat sexy fără a fi neapărat frumos (dacă e să mă orientez după partea feminină a criticilor) …Dr. House, un serial care mi-a provocat dependenţa încă de acum mulţi ani.
Când spui Dr. House, evident …ahaaa…, serialul, bastonul, cinism, aroganţă, factor psihologic, nenea ăla anti-social, scorţos, arogant…însă de cele mai multe ori e vorba de boli ciudate sau de ce nu de cauze ciudate.

Dar (pe scurt aşa) cine e Hugh Laurie?

Fiul unui oarecare medic, zodia: Gemeni, etnie/rasă: albă; liceul: Dragon School, Oxford, England · Universitate: Archaeology & Anthropology, Selwyn College, Cambridge, Eton College; religie: ateu; ţara natală: Marea Britanie. (Ce s-ar face românul fara net?, bine, am ratat ideea de Constituţie: subţire).
Născut la data de 11 iunie, 1959, în Oxford. Hugh, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii, din anul 1989 căsatorit cu Jo Green, administrator de teatru, locuiesc în partea de nord a Londrei alături de fiica lor, Rebecca, şi cei doi fii, Bill si Charlie, care evident nu pot urma alte căi decât cele actoriceşti.
După ce şi-a terminat studiile în antropologie, a început o cariera în actorie, în 1982. A jucat multe roluri în seriale T.V., filme şi a făcut diverse voci în filme de animaţie.
A devenit cunoscut după serialul „Blackadder” (1985-1999). Din 1989 pina in 1995, a jucat în show-ul „Fry and Laurie” şi în paralel a lucrat serialul TV „Jeeves and Wooster”. Iar aşa pentru îndrăgostiţii de istorie, pe 23 mai 2007 a fost făcut ofiţer al Ordinului Imperiului Britanic, de către Regina Elisabeta a II.
Zicese că s-a luptat mult timp cu depresiile şi încă vede un psihoterapeut pentru tratamente, nimic (zic eu) neobişnuit pentru vremurile noastre moderne

Din anul 2004, (locuind într-un apartament în West Hollywood (pe durata filmărilor serialului „House” în Statele Unite), joacă rolul lui Dr. Gregory House, care a primit două premii Globul de Aur, două premii Screen Actors Guild şi mai multe nominalizări la Emmy.
Trecând peste toate ajunge până şi noua imagine a brandului L’Oreal, L’Oreal Paris Men Expert… citez „În prima fază am crezut că este vorba de o eroare, după care mi-am dat seama că L’Oreal nu caută modele, ci oameni cu personalităţi puternice, care merită şi care nu se tem să proclame că folosirea produselor cosmetice poate fi o decizie foarte masculină la urma urmei”.
Pe mine unul, mă fascinează, omul, actorul, de ce nu şi Dr. House, cinic, pare rece, nimic românesc …de gen „insist”, dar vai nu trebuia”, mai intră şi prin viaţa intimă a pacientului evident spre reyolvarea cayului, mai ajungem la episoade in care ajunge psiholog extraordinar, de totul este condiţionat doar că nu poţi anticipa întotdeauna condiţiile.

Pe lângă maşini, pasiunea pentru motociclete din serial pare să fie reală, având în vedere că se ştie – are câteva exemplare. Mai e pasionat de muzia şi, mai nou de … box.
Dacă este să ne luăm după sora Wiki, din august 2010, ajunge cel mai bine plătit actor într-o serie de drame de televiziune din SUA, în 2011 fiind inclus în cartea recordurilor ca cel mai bine plătit actor într-o dramă TV-SUA, câştigând până la 700.000 dolari / episod House şi pentru a fi omul cel mai vizionat ca lider pe televizor, este considerat actorul care atrage cei mai mulţi spectatori în faţa micilor ecrane.
Cu toate astea …vorbind despre un succes fulminant, a anunţat recent că se gândeşte să puna capat carierei de actor de televiziune pentru a se putea dedica in totalitate muzicii. Între noi fie vorba interpretează remarcabil jazz şi blues la pian, chitară şi saxofon. Recent a debutat cu albumul Let Them Talk, după care a susţinut o serie de concerte în Europa.

House is Fucking crazy, but i love that!.

Până una alta nu am timp de sentimentalisme, să-l şi ascultăm :), mare mi-a fost mirarea să aud că într-un secol ca acesta full of internet, lumea nu ştie despre cărţile scrise de Hugh Laurie (The Gun Seller, Paper Soldiers), sau despre inredibila sa muzică, ete de exemplu, Let Them Talk, piese cântate prin New Orleans …instrumentatia de „vintage” blues si-un pic de jazz cade bine oricând.

Surse: Youtube, Wikipedia, & http://www.hughlaurieblues.com/ 🙂

Publicat în Diverse | Etichetat , , | 7 comentarii

Zapada dintai,

Dimineaţa devreme, mai devreme ca de obicei, puştiul se trezi parcă dintr-un somn adânc, se freacă la ochişorii deschişi numai pe jumătate, aşa că la pisoii ăia de …… lapte, îşi puse şosetele călduroase să se dea jos din patul moale şi cald. Avea obiceiul să tragă perdeaua grea de brocart şi să stea cu năsucul lipit de geam un timp.

Era luna lui Gerar şi joaca pe maidanul din faţa casei devenise o aventură. Ridică precum făcea în fiecare dimineaţă colţul cu franjuri şi închise ochii brusc. Îi trecea prin minte că încă visa.
Lumina puternică de afară îl orbise …dar numai pentru scurtă vreme căci pleoapele i s-au deschis rapid înapoi. Ploaie mai văzuse, dar ploaie albă niciodată. Năsucul i s-a lipit de geam şi încerca să desluşească minunea care pica din cer. O cădere lină de fulgi de un alb imaculat, imenşi şi pufoşi, care se pierdeau jos într-un covor moale şi strălucitor. Era uimit peste masură, şi de uimire uită să-şi dezlipească năsucul de geamul îngeţat până când un strănut îi gâdila nările micuţe şi se trezi parcă din feeria ce o trăia aievea.
O zbughi pe uşa odăii şi nu se opri până în bucătarie unde mama lui pregătea ceva bun pentru prinţisorul cel năzdrăvan „Mami, mami uite…” şi răspunsul veni prompt…”E prima ta ninsoare piciule!”.
Ceea ce văzuse el nu era o poveste, era chiar zăpada adevărată… chiar prima zăpadă pe care nu o să o uite vreodată, era teribil de emoţionat: ochişorii i se deschiseseră de-abinelea, năsucul i se încălzise, picioruşele îi fremeătau, aveau dor de ducă, faţa toată i se luminase (după atâtea poveşti cu şi despre zăpadă…). În sfârşit trăia o poveste de iarna adevărată, una din acele poveşti cu care adormea seara târziu cu glasul mamei sale în gând.

Au trecut anii, fulgii i s-au pus şi pe tâmple. Minunea primei ninsori îi luminează şi acum ochii… „Tati, tati,… uite” – puştiul de acum, al lui se trezise şi el, dar nu s-a lipit cu năsucul de geam. Şi petru el era prima ninsoare, dar ştia că trebuie imortalizat momentul, doar se născuse în epoca digitala. Aşa că se duse glonţ la camera foto şi i-o arată copilului mărişor de acum (tatălui său). Pentru puştiul cel de acum va fi peste ani şi ani un album digital de răsfoit scos cu un clic din fisierul x denumit „Zăpada dintâi”.
Emoţia însă, trăită la câţiva zeci de ani rămane aceeaşi, iar amintirea şi dânsul fulgilor jucăuşi trăieşte mereu şi ne înseninează copilăria. Prividu-l acum mai am un singur …dor, să uit cumva de coduri, de autostrăzi blocate, de probleme, să retăiesc măcar puţin din copilărie.

Publicat în Diverse | Etichetat , | 6 comentarii

Nea Iancule, inca traim

În ultimul timp am ajuns destul de rar pe aici, prin casă, să apuc să mai postez câte ceva devenise o himeră. Odată cu noile schimbări, sper să modific măcar acest aspect.
Trecând peste toate „siropurile” scrise pe aici uneori, nu pot să nu remarc „marea revoluţie”, involuţie din ultimele zile. Pe toate site-urile (inclusiv de socializare), programe de ştiri, românul nu se dezminte, toată lumea îşi dă cu părerea scrie, despică firele în patru, opt, sau zece; te îndeamnă la …protest că de… acum e momentul să scăpăm de tiran, unii să ieşim în stradă, alţii postează poze cu diverse despre Băselu’, Ponta, etc… so?, s-a băgat cumva în galantare vreun os nou de ros?.

Iar ne apucă schimbările?, să apuc să văd / aud / citesc cum unii strigă „Jos Mitică, de la Ligă!”, alţii mai şi scriu pe fb ..”50 de ron să strigi contra, pro”, unii o dau cu regele, unii alţii cu clasa politică, unii dau cu pavaj. De fapt ce vrem?, audienţă?, sau mai bine zis ce schimbăm cu ce? că de câţiva ani tot schimbăm pe ei ca pe timbre. Nu despre Smurd, legea sănătătii era vorba?, uh, se mai ştie şi despre articolul acesta cumva?… sau joacă ceva echipe vreun sport?, că zău nu înţeleg cum se poate ajunge la spargeri de magazine?, sunt curios cine plăteşte toate acele pagube de …prin ţară, nu tot buzunarul meu de contribuabil?.
Să mă apuc acum să teoretizez despre responsabilitate?, vrei o schimbare? începe cu tine!. Cine nu ar vrea oare un sistem curat?

În altă (dez)ordine de idei televiziunile trasmit exact ce şi cum trebuie, Drăgoteasca recunoaşte pe ici pe colo că există şi huligani, nu doar cetăţeni, candidatele la primărie Sânziana Buruiană şi Ioana Popescu oare nu se duc şi ele la popor? o revoluţie cu perversiuni!, ceva?. Irinel am înţeles că a cam fost bruscat 😦 .
Azi oare ies la revoluţie şi fanii echipelor din Liga a II-a?, că mai ieri, alaltăieri erau bănuiţi tot felul de …ultraşi dinamovişti, stelişti, etc… cu şurubelniţe, pietre la pungă, păi dacă se dovedeşte că suporterii lor au generat ce văd pe tembelizor desfiinţarea echipelor poate ar fi o soluţie?.

Oricum fiecare are părerea lui, de cele mai multe ori diferită de restul universului, oare o fi greu să se protesteze mai calm?, chiar vă simtiţi mai ok cu capetele sparte?, sincer cam doare… . Cam doare şi ..ştim noi ce a unora, na hai să-i zicem tupeu, cică din cauza de „mitinguri” nu vor mai veni investitorii în ţărişoara asta, de parcă Nokia sau Tnuwa din aceeaşi cauză or fi plecat.
Da recunosc, (momentan) sunt apolitic, orice culoare vine tot rata aia o să o am, dar nu mai suport să văd celebra „tanti” care nu demult râgâia efectiv într-o cronică a carcotaşilor (la propriu) să îmi prezinte micul revoluţionar de 10 anişori căruia Băse’ (personal) i-ar fi luat alocaţia. Nu…, nu schimb canalul dacă nu-mi convine, sunt sadic de felul meu… vreau să văd până unde duce… dorinţa de audienţă. Pe deasupra, Ion Iliescu este încă în viaţă, iar asta nu este decât o alta poveste despre stat acasă de „revoluţie”.

Sper ca măcar în seara asta să nu mai aud de capete sparte, de limitele …fărădelegii, bla..bla… .
P.S. Cu toate că nu am afirmat nimic nou, decât ce deja ştie toata ţara asta, terminaţi cu invitaţiile la …proteste, dacă vroiam eram deja în stradă pe tancuri sau reni dacă cumva or mai fi prin faţa primăriei.

Pe scurt, „Oare Pepe si Zăvo’ or fi ok?, Băi.. e criză” ….. Fail, mai depinde şi de noi. So până să dramatizăm, niţel calm, sau destindere nu ne-ar strica, darămite ceva analiză”.

Publicat în Diverse | Etichetat , , , | 5 comentarii

Stralucita mediocritate,

O lume nebună, nebună, nebună, nebună… .
Experţi în bilanţuri, românii reuşesc să atingă record după record atunci când vine vorba de omoruri, crime, sinucideri, accidente rutiere, copii abandonaţi, nou născuţi ucişi cu sânge rece de incompetenţi cu diplomă, sau de fraţi lor fără de diplomă, cârcotaşi transformaţi în colindători aurolaci… : „Ne daţi ori nu ne daţi” … noi luăm oricum … şpagă să trăim, şpagă să murim, şpagă să muncim. Asta evident pentru cine îşi mai doreşte să muncească într-o lume în care e mai profitabil să fii parazit.

Într-o lume (că Românica este deja o… altă lume) în care subsecretarii de stat cu oareşce demnitate îşi dau demisia, vaccinările antigripale sunt oprite datorită unor suspiciuni privind calitatea vaccinului românesc, ajutorul de înmormântare e mai în creştere decât leul, proiecte promiţătoare gen LiveLog Tv nu mai sunt de actualitate din motive evident foaaarte româneşti, aflu de prin presă (Antena1) că un anume chinez ar fi inventat maşina viitorului, merge pe apă, merge pe uscat, pe nisip, pe gheaţă… .

A mai inventat cineva ceva în ultimul timp?, sau ne zbatem iar în românisme, să nu le zicem răutăţi. Nu tineţi secret draJilor, vrem şi noi să ştim că putem reinventa ţara asta românească. Nu, nu-mi puteam găsi o stimulare mai normală, un concurent de categorie uşoară pentru noi că doar de inventat…. inventăm!.

Publicat în Diverse | Etichetat , | 2 comentarii

O carte…o lume…o evadare,

E toamnă, una chiar frumoasă… se numară bobocii se zice, dar asta nu mă împiedică să mă gândesc la câţi boboci avem de numărat toamna… cred că destul de puţini ţinând cont de promavabilitatea de la BAC.
Şi pornind de la acest gând, vreau să vă împărtăşesc şi vouă o întâmplare care m-a marcart… anul trecut mai prin toamnă.

Eram într-un tren (…de navetişti…) un traseu scurt de 40 de minute, timp în care n-ai încotro şi te uiţi fie la peisaj, fie la vecinul obosit de vis-a-vis care joacă o carte sau bea bere cu amicii de pahar. Lume colorată cât cuprinde, de toate vârstele, naţiile şi culorile care în general se cunosc între ei şi poartă o converaţie de la un capăt la celalălt al vagonului. Dacă eşti puţin curios de caracterul uman cu siguranţă nu te plictiseşti 🙂 .
De data aceasta în faţa mea era un baieţel de vre-o 8 ani, tată-su’ fuma lejereanu lângă uşa vagonului, iar mamă-sa era lângă el. Din păcate în scurt timp am avut un sentiment contradictoriu de furie, neputinţă, frustare şi mai presus de toate de admiraţie faţa de copil.
Familia era puţin spus nevoiaşă…părinţii miroseau puternic a licoare Bachusiană, mai mult ca sigur că paharele au fost cam fără număr. Gândul mi-a zburat rapid la alocaţia copilului şi destinaţia ei…cel mai probabil în vre-o bodegă se sfârşeau puţinii banuţi ce-i mai dă statul pentru un copil. Deci sentimentul de furie m-a cuprins instant.
Dar eroul principal al poveştii mele este copilul…un puşti bruneţel cu ochii negri, ochi curioşi umbriţi de o cicatrice (sper ca a căpătat-o la joacă…refuz să cred altfel!).
Şi acum vine partea interesantă: copilul citea o carte de poveşti! Deşi poate vi se pare banal…da, bine..şi ce?!…veţi spune: Citea o carte de poveşti…asta fac copii! OARE?!!.
Aş fi vrut să vedeţi şi voi BUCURIA cu care acest copil citea!!! Parcă avea o comoară în mână. Nu şi-a ridicat ochişorii din carte tot drumul. Abia citea…buzele lui murmurau fiecare literă. Cred că era lumea în care putea evada!. Nu ştiu să mai fi văzut la cineva setea aceea de a citii.

Aş fi vrut să am în clipa aceea măcar o carte la mine să i-o pot da…am sperat că până cobor să plece mamă-sa de lângă noi să pot să-i dau ceva, nişte bani, ceva îmi spune că pe lângaă dulciuri şi-ar fi cumpărat sigur şi cărti. Cred că ar fi fost banii cei mai bine investiţi! Aşa că iată neputinţa, frustarea şi admiraţia ce m-au cuprins.

Îmi doresc să văd această dăruire şi satisfacţie de a citi la fiecare copil, să vezi bucuria de a-şi folosi imaginaţia, speranţa că poate să-şi depăşească condiţia chiar dacă s-a născut în locul nepotrivit …şi cred că atunci am avea o altă promovabilitate la BAC.

By Elena

Publicat în Diverse | Etichetat , | 5 comentarii

Televizorul noul meu ornament,

Pe final de an începe perioada de „luptă” printre raioane, magazine; munceşti… să-ţi ocupi un loc fruntaş printre raioane, să-ţi expui mândru prada pe banda mişcătoare… .
Printre lupte, savurăm şi episodul pilot al sfârşitului de an: plăcinte, sarmale, culinariada de iarnă, ler, colind peste colind în loc să ne dorim dreaq nişte linişte sufletească.
Mai semnăm condica prin cluburi, mai privim spre televizor, chestia aceea odată cu lămpi acum cu led-uri, cristale lichide & etc… era o chestie utilă, măcar ţineai peştele de sticlă pe el, acum ne zbatem să fie Full HD, să citească diverse medii, să fie smart tv, .. să să… .

Până în acest sfârşit de an pot spune că am fost un susţinător al utilităţii unui astfel de… obiect, dar… mereu există un dar (noul val media mă determină să fac un consum mai mic de energie electrică, bani). Tehnologia o fi avansat dar televiziunile parcă bat pasul pe loc… şi ne mai mirăm că se mută încet încet lumea pe internet?.
Glumele respectau definiţia de prin dicţionare, vedeam filme de calitate şi ne încântau auzul cu voci pe cât de celebre pe atât de minunate. Nu, nu este vreun episod nostalgic, însă un fir de părere de rău mi-a rămas totuşi. Într-o lume românească de secol 21, crudă şi săracă puţini mai aleg, majoritatea se mulţumesc cu ce li se oferă, sau cu … încă un revelion marca „Vila plăpumioara”?, „binecuvântaţi” fiind de al nu ştiu câtelea concert marca Fuego ori Banica Jr..

Încerci să te relaxezi, dar surpriză, televizorul tău refuză să te mai asculte, îi ceri un film de calitate, o emisiune de divertisment, o ştire în schimb găseşti combinaţia fatală: vrăjitoare, filme cu şi despre psihopaţi, taxe, bocitori coreeni, …şi mai nou înmormântări live… măcar lăsaţi-l să îşi înmormânteze tatăl în linişte pe micul nostru prim’. A nimerit şi el în săptămână nebună a schimbării la faţă a anului, a mai prins câte un colţ de prima pagină că doar era musai să se strige-n gura mare că are şi el o durere în familie şi cum jurnalismul se mănâncă la noi cu lingura mare …evident că indigestiile se ţin lanţ. Ştirile clasice făr’ de număr… „Aglomeraţie spre munte, aglomeraţie dinspre munte”, „MApN vrea să cumpere peste o sută de tone de cartofi pentru şase unităţi militare”…, „Văjitoarea X”, „Vocea factorului Y”, asta ca să le mai ameţesc şi eu un pic.

Sunt curios, a câtă reluare cu Rambo IV trebuie să o mai urmărim?, nu mai avem parte nici de Vacanţa Mare, Divertis, niente, eventual vreo reluare, vreo dezbatere inteligentă despre semnificaţiile unui sfârşit de an, un Singur acasă, ceva?. Păcat, mulţi dintre cei buni s-au cam retras, în tot răul şi-un bine, o parte bagă blogging. Un lucru însă devine obicei, au început reclamele la asigurări aşa-ţi dai seama că se apropie noul an.

Şi totuşi mai apar ştiri gen… o nouă televiziune va emite din data de………… „X”…mai ştii poate 2012, îmi va schimba părerea, poate voi mai da drumul televizorului şi pentru adevărata sa functie, că de ornamente sunt sătul.
Hai, un 2012 mai spornic şi mai inspirat !.

Publicat în Diverse | Etichetat , | 2 comentarii

Homo Vecinus Vs Homo Sapiens,

Sau un fel de aşa nu, aşa da.
Şi a început, a fost ajunul, Santa has left the building, e pe lângă toate celelalte Crăciunul, e şi weekend-ul tău liber, ce îţi doreşti mai mult?, bere, musafiri? să dormi sâmbăta noaptea de… numa’, că fosta ajunul îmbelşugat şi … multe au curs (ce club?, te-a rupt cu munca el padrone, nevasta şi membrii asociatiei), poate doar să începi o zi de Decembrie în nişte îmbietoare arome culinare, mai o colindă, mai o zăpadă!.
Stop că risc să se zgârie cd-ul…, trezirea în îmbietoarele arome a ajuns o bocăneală continuă, sporovăieli & etc. pe semne că la alte etaje a început şniţeliada, ori au prins renul? 😀 e Duminică, e sărbatoare, dublu roşu, tre’ să se pună o formă de animal mort în farfurie!. Colinde, colinde… superb ori ba?, din câte înţeleg scârţâie una Denisa o colindă de pe un cd-u’ (uitat de vreme prin sertarele cuiva), zăpadă zero.

Măcar de sărbători mai staţi gazde nu gătiţi… .

Cu toate că Homo Vecinus e cel mai mare duşman al lui Homo Sapiens, fiind deţembrie îl invit la o perfuzie cu vin fiert, (contraatacăm cu Ella Fitzgerald – Have yourself a merry little Christmas , pentru toată lumea, poate dă drumul renului).
Crăciun liniştit tutuLoL; Ler it be!.

Publicat în Diverse | 2 comentarii