Arhive etichetă: Speranţă

Cantec de lebada,

Un zbor s-a frânt, cu aripile moi O lebădă îşi plânge mut destinul, Cerul din noi îşi pierde-ncet seninul, Şi încep să cadă iar bătrâne ploi Ne plâng din nou în suflet grele toamne Ne-am săturat de acest tablou în … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Lume, lume,

O lume nebună mă-nconjoară deodată, Din toate părţile îşi cere birul Încet, încet se umple iar potirul Cu muguri de tăcere vinovată Şi fără rost mai trece iar o zi, Îndepartându-mă de clipe mute, Apropiindu-mă de ore slute Şi de … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , | Lasă un comentariu

Noaptea sperantei,

Te-am întâlnit, fugar, într-o albastă noapte, Nălucă izvorâtă din îndoieli şi teamă Mi-ai ascultat, în taină zadarnicele şoapte Istorisind iar lumii, a neâmplinirii dramă Mi-ai sărutat cu grijă nădejdile de-o viaţă Ţi-am acceptat sărutul, ca pe un dar divin Mi-ai … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , | Lasă un comentariu

Scrisoare Pamantului

Te văd, Pământ, cum suferi în tăcere, Te-aud cum plângi în fiecare seară, Ţi-e sufletul un munte de durere, Şi ţi-e din ce în ce mai dor de vară, Ţi-e trupul sfârtecat de lumi rebele Şi glasul ţi-e din ce … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , , | 4 comentarii

Fericiţi din întâmplare

Din trenul vieţii trist şi obosit, Coboară călătorii rând pe rând În gări pustii, cu suflet adormit, Cerşind un strop de fericire pe pământ Un lung convoi de sclavi ai suferinţei Ne rugăm soarelui să mai rămână Înveşmântaţi în haina … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , | Lasă un comentariu

Ore

Se întristează cerul peste noi, Cad lacrimi iluzorii şi fierbinţi, Îngenunchează-n somn copacii goi E ora albatroşilor răniţi. Se-ndreaptă clipele cu zâmbet nins Pe drumul care duce nicăieri. Străine lumi ni se arată-n vis, E ora stelelor fără de cer. … Continuă lectura

Publicat în Poezia vremurilor | Etichetat , , | Lasă un comentariu